Fiinţarea în ţară şi
străinatate a cât
mai multor cluburi sau grupuri promonarhiste, prin intermediul
reţelelelor virtuale de socializare, îşi
justifică raţiunea
având supremul scop de spiritualizare a “vieţii
marelui organism social-politic şi
cultural creator” al naţiunii romane.
Confraternitatea
cluburilor şi grupurilor monarhiştilor, ale căror nobile acţiuni
izvorăsc din filonul unic al Regalităţii Româneşti, îşi
propune să facă accesibilă marelui public adevărata istorie a
Dinsatiei Naţionale.
Pentru
aflarea adevărului istoric, nefalsificat
politic de vechiul regim comunist, este nevoie ca tineretul să
manifeste o anumită dorinţă
de redescoperire a sa, dobândind
astfel mai mult interes şi respect pentru
istoria naţională.
Acest
deziderat este astăzi cu atât mai necesar cu cât, mai ales
în anii ce au urmat schimbărilor politice aduse
de evenimentele din 1989, în foarte
multe dezbateri cu subiecte istorice şi
doctrinare, televiziunea a încercat să transimtă
propria viziune, adeseori
arogantă, părtinitoare
şi confuză,
interpretând momentele
trecutului nostru, în functie de anumite
conjuncturi şi
interese partinice.
Aceste
cluburi promonarhiste sunt datoare ca prin
intermediul dezbaterilor
publice şi prin
diversele comentarii pe care le găzduiesc
să canalizeze
interesul tineretului către cunoaşterea
documentată a Istoriei şi
Independenţei Româneşti,
astfel încât să
reînveţe adevărul istoric,
îndelung ascuns, confiscat,
pervertit şi utilizat
în scop politic în
anii de teroare ai ultimei jumătăţi a secolului XX.
Astăzi,
ajutorul cât mai multor grupuri de
monarhişti este remarcabil si
indispensabil pentru a putea fi capabili ca
în viitor să
oferim corecţia
şi coerenţa, atît de
necesare, programelor actualilor
oamenilor politici şi istoriei noastre
recente.
În
aceste momente de reaşezare a societăţii româneşti în
făgaşurile sale normale e imperios necesar să iniţiăm,
cu hotărâre, repararea completă
şi definitivă a
distrugatoarelor efecte pe care teroarea comunistă
le-a avut asupra fiinţei naţiunii
române.
Activitatea constructivă
a cluburilor monarhistilor din Romania oferă
oamenilor politici, atât
de necesarul sprijin pentru
edificarea unei noi construstii
politico-sociale, cu o viziune
spirituală inaltă,
democratică, bazată pe
adevăratele valori morale şi mult
mai occidentală, un
sistem menit să ne ofere, cât mai
curând, garanţia revenirii,
prin vointa întregului popor, la forma de
guvernământ tradiţională
a românilor şi
ieşirea lor definitivă
din lunga perioadă de tranziţie
postcomunistă republicană.
Din păcate,
la ora actuală, multi tineri valoroşi
cad în capcana mentalităţilor
extremiste, exacerbate
de o deşănţată propagandă
mediatică, adeseori
diversionistă, organizată în
scop politicianist şi menită
să creeze o stare de
confuzie generală în
cadrul societăţii
civile şi să
împiedice eforturile opiniei
publice de a-şi
exprima, în mod liber şi
fară orice teamă,
convingerile şi optiunile.
Cluburile şi
grupurile monarhiştilor din România
cultivă principiile democratice şi
îşi îndeamna
membrii să
practice „înaltele
virtuţi” şi
să disemineze, în
cadrul întregului ansamblu social,
valorile morale
specifice tradiţiilor româneşti.
Ele îşi
alimentează esenţa
spirituală, legitimitatea socială
şi forţa
mediatică din comuniunea
celor peste un milion de cetăţeni români
participanţi la înalţătoarele
momente istorice, generatoare de speranţă
pentru întreaga tara, clipele
în care, împreună, vârstnici şi
tineri, au întâmpinat, cu dragoste şi
entuziasm, Familia Regală a Romaniei.
În
acele momente de adevărată sărbătoare naţională, buunl
Dumnezeu ne-a binecuvintat şi a
adus „Nouă oamenilor si pentru a
noastra mantuire” bucuria de a-l primi,
în adevăr şi
dreptate, pe Suveranul Nostru – Majestatea Sa
Regele Mihai I al României, întors dintr-un
îndelungat şi
nedrept exil, impus de ilegitimul regim
comunist, instalat în fruntea României
de puterea străină
sovieto-bolşevică.
În
această Confraternitate Spirituală
a Cluburilor şi Grupurilor Monarhiste,
este imperios necesar să
fie atrasă şi să
se implice Elita Românească, încredinţată
cu piatra de incercare a necesităţii de a-şi aduce valoroasa
sa contribuţie la
crearea unui „Cult al Ideii!”.
În
acest fel, tabloul funcţional al unui grup
sau club perfect, bazat pe contribuţia
creatoare a tuturor membrilor săi,
indiferent de etnie, religie, statut social ori de
apartenenţa lor politico-ideologică,
va aduce la
lumină, rostul şi
menirea luptei noastre în comuniune de
credinţă şi
simţire crestineasca şi
intr-o fraternitate spirituală
promonarhică, pentru idealul nobil al
Coroanei Regale a Romaniei.
Este necesar sa continuam, pe
orice cale, unirea eforturilor şi
energiilor noastre, pentru a pregăti
Patriei Noastre “viitorul statornic şi
prosper”, având “respectul cuvenit
faţă de ierarhia valorilor din societatea
românească”, „încredere în
democratie, în
rostul instituţiilor şi în regulile lor!”.
Să
continuăm să
purtam, cu mândrie, tricolorul şi
Coroana Regală a României,
demonstrând astfel că
nobleţea principiului democratic işi
are loc de referinţă în
activitatea cluburilor şi a
grupurilor monarhiste, în continutul lor,
ce pretinde „o formă
aleasa şi rafinata a artei cârmuirii
şi conducerii”, în
care cultura, educatia, expertiza şi
competenta specialistului vor deveni pietre de temelie ale
societăţii româneşti
.
Conducătorii
cluburilor şi grupurilor monarhiste,
precum şi toţi membrii lor, trebuie să păstreze
mereu viu în memorie îndemnul
M.S. Regelui Mihai: “Democraţia trebuie
să îmbogăţească
arta cârmuirii, nu să
o sărăcească. Romania, ca şi
toate ţările din Europa, are nevoie de
cârmuitori respectaţi
şi pricepuţi”.
De aceea, când
membrii clubului monarhist, din orice colţ
de ţară
şi-au ales, în mod
democratic, liderii, învestindu-i
cu autoritatea necesară pentru
responsabilizarea, cu seriozitate, a tuturor participantilor la
actiunile grupurilor, conducătorul ales
trebuie să-şi
“ardă tot sufletul”, priceperea
diplomatică si organizatorică,
nu pentru interesele sale de imagine,
ci în folosul
coeziunii şi
coerenţei activităţii
pentru întreaga confraternite
spirituală naţională
promonarhică.
Societatea
are nevoie de repere morale credibile pentru a fi orientată
spre adevar, dreptate şi spre dezideratul
unităţii.
Dacă
vom urma îndemnurile şi
convingerile adânci ale M.S. Regelui
Mihai, pentru garantarea democratiei şi
libertăţii, practicând
politica în respectul legii –
”Politica poate însâ
aduce prejudicii cetăţeanului, dacă
este aplicată în
dispreţul eticii, personalizând
puterea şi nesocotind rostul instituţiilor
Statului” – , atunci vom fi vrednici să
ghidăm societatea româneasca
spre făgaşul
normalităţii, cale relevată, cu înalta
responsabilitate civica, de ALIANTA NATIONALA PENTRU REGATUL
ROMANIEI:
”În momente
de cotitură ale istoriei noastre, am ştiut
întotdeauna să
alegem corect: vom şti
şi de data aceasta să
recuperăm chipul cel bun al ţării,
forma de guvernământ tradiţională
a românilor” –
MONARHIA CONSTITUTIONALĂ – ”şi
odată cu ea, demnitatea naţională
şi încrederea
în noi înşine
“.
Pentru o mai bună
înţelegere a cuvintelor şi
ideilor menite să
poarte “gândul cel bun” al unui
adevărat monarhist, loial şi
devotat Regalitatii Româneşti şi pentru
atragerea în
cadrul acestor
cluburi monarhiste a cât mai multor
personalitati reprezentative ale societăţii
româneşti şi a
unui numeros tineret, care să-i
urmeze, consider că este util şi
productiv ca fiecare club să dezbată
comentariile cele mai relevante, în
prima sa pagină sau în
cadrul unei reţele de socializare,
luând în
considerare cuvintele
A.S. Regale Principele Radu al
Romaniei, enunţate în articolul intitulat
”Statul—ieri, astăzi şi
mâine”:
“În anul 1866, sub domnia lui Carol
I, după o serie de eforturi începute în anul 1848 şi
continuate de Alexandru Ioan I, România a avut parte de o
Constituţie care poate fi considerată un
punct esenţial al începuturilor Statului
român modern. Timp de aproape un secol, prin clarviziunea şi
loialitatea competentă a oamenilor de Stat şi
politici, Statul român a evoluat remarcabil, atingând o treaptă de
stabilitate şi de respectabilitate fără
precedent.”
“Din păcate, ultimii şaizeci
şi patru de ani nu au fost la fel. Ceea ce
s-a întâmplat după 1948 la noi în ţară,
din punct de vedere politic şi public, nu
pare să fi dovedit că oamenii puterii din România contemporană au
înţeles deplin importanţa
Statului ca garant, cultivator şi
ocrotitor al identităţii, tradiţiei
şi continuităţii
naţiunii. Cert, există o diferenţă
fundamentală între felul în care s-a performat politic în anii
1948-1989 şi exercitarea democraţiei,
după anul 1990. România a trecut de la dictatura comunistă la o
democraţie ce nu a încetat să se
consolideze şi a intrat cu drepturi
depline în NATO şi în Uniunea
Europeană.”
“Numai că democraţia
nu durează doar douăzeci şi patru de
ore, şi anume în ziua alegerilor.
Democraţia are nevoie să fie respectată
şi în restul celor patru ani de mandat,
zi de zi, clipă de clipă, de către fiecare instituţie
publică, de către fiecare reprezentant al ei şi
de fiecare dintre cetăţeni. Pentru
aceasta, legile şi cadrul democratic nu
sunt suficiente. Este nevoie de aportul fiecărei forţe
din societatea românească pentru a transforma în practică ceea ce
afirmăm lesne în vorbe. Şi, mai presus
de toate, avem nevoie de un Stat respectat şi
dătător de încredere, cu instituţii
profesioniste, care să lucreze complementar şi
etic, în armonie unele cu altele.”
“Articolul 1 din Constituția anului
1866 suna astfel: „Principatele Unite Române constituiesc un
singur stat indivizibil, sub denumirea de România”. Această Lege
fundamentală a fost revizuită de mai multe ori, în 1879, 1884,
1917 şi 1923, în acord cu modificările
de structură şi întindere ale Statului,
dar a rămas coloana vertebrală a unuia şi
aceluiaşi Stat, elementul hotărâtor al
continuităţii lui politice. Începută la
24 ianuarie 1859, dăltuirea Statului naţional
modern, unitar şi indivizibil, s-a
încheiat la 10 mai 1881. Aceasta este statalitatea românească
modernă, cu puternice rădăcini europene.”
“Puţine
dintre aceste adevăruri sunt cunoscute de oamenii cu putere de
astăzi (politicieni, oameni de afaceri, formatori de opinii) şi
încă mai puţine dintre ele sunt
considerate relevante pentru anii noştri.
Dar adevărul este că, fără cunoaşterea
contextului dezvoltării noastre statale şi,
apoi, fără consolidarea instituţională
a României, nu putem face paşi durabili
înainte.”
“Provizoratul istoric în care ne aflăm
nu se poate rezolva doar prin dinamica politică, un capitol la care
stăm aproape prea bine. România provizorie şi
instituţiile ei pot fi vindecate doar dacă
societatea românească se pune împreună şi
face un pas generos şi responsabil
înainte. Aşa cum a făcut-o de câteva
ori, strălucit, în ultimii o sută cincizeci de ani.”
“La data de 1 decembrie 1918,
Transilvania s-a unit cu România, iar data a rămas drept simbol al
Marii Uniri. Dar Statul român nu se naşte
de câte ori i se alipeşte sau i se
dezlipeşte o bucată de pământ. Dacă
Statul actual s-ar fi născut în 1918 (aşa
cum o sugerează indirect alegerea actualei Zile naţionale
şi cum s-a şi
afirmat uneori public), atunci Alexandru Ioan Cuza şi
Carol I ar rămâne în istorie doar ca fondatori ai Casei de
Economii şi Consemnaţiuni.”
“În anii din urmă, au început să
se vehiculeze cuvinte importante, precum “viziune”, “identitate”,
“continuitate”. Este bine că ele pătrund în vocabularul
puterii politice şi mediatice. Dar aceste
virtuţi au nevoie să fie tratate corect
şi competent.”
“Viziunea se face cu generozitate şi
cu responsabilitate, nu cu şmecherie şi
cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunităţi
politice, fie ele şi inspirate, ci cu
loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaştere
şi respect, nu dispreţ
la adresa instituţiilor, domnia
bunului-plac şi meşteşug
politic.”
“Valoarea cârmuirii inspirate,
creatoare de proiecte durabile şi
vizionare, subscrisă principiilor şi
virtuţilor statale şi
nu raţiunilor politice este neasemuită.
Dar slujirea Statului, ca instituţie şi
ca sumă de valori şi tradiţii,
ca expresie a continuităţii, mândriei,
respectabilităţii, ca noţiune
cuprinzătoare a solidităţii
instituţionale, nu se suprapune
întotdeauna dinamicii politice, rigorilor democraţiei
şi nici relaţiilor
internaţionale sau diverselor tendinţe
geopolitice.”
“Într-un sistem bazat pe democraţie
şi libertăţi,
astfel precum este în fiecare stat al lumii euro-atlantice, politica
este partea esenţială a vieţii
publice. Nu există însă nici un motiv ca politica să treacă
dincolo de cercul guvernării şi de arena
parlamentară şi să ocupe spaţiul
neutru, ritual, armonios şi respectabil al
cârmuirii statale. Fie că ţara este
republică, fie că este monarhie, reprezentarea statală la cel mai
înalt nivel are nevoie să fie un instrument al punerii oamenilor
împreună, un spaţiu al încrederii, al
iubirii generoase, al armoniei responsabile, al echilibrului
vizionar.”
“România nu va avea, în deceniile
care vin, probleme de democraţie sau de
prosperitate. Va continua să devină o ţară
din ce în ce mai avută, mai conectată, mai democratică şi,
poate, mai stabilă. Dar dinamica şi
abilitatea ei politică nu vor fi suficiente pentru ca naţiunea
să se simtă acasă la ea în realitatea românească, în
viitoarele decenii. Pentru ca viaţa
publică să fie întreagă, echilibrul societăţii
să fie cu adevărat stabil şi viitorul
predictibil, România are nevoie să conştientizeze
din nou importanţa respectabilităţii
Statului şi a profesionalismului
instituţiilor lui. Toată suflarea
românească – de la guvernare, societate civilă şi
până la familia obişnuită – are
nevoie de instituţii coerente şi
demne de încredere, aşezate sub stema
unui stat modern dăltuit organic, pe bază de tradiţii,
cunoaştere şi
loialitate, nu reinventat în mod lamentabil de chiriaşii
istoriei.”
Traiasca Regele!
Traisca Libertatea!